ANTROPOFOBIE

Fratilor, cumnatilor, si eu, ca tot omul, am iesit azi, De Sf. Marie, pe coclaurile patriei, in cautarea unui loc cu verdeata si racoare.
Si, uite asa, am nimerit pe Transbucegi.
Dom'le, e frumos, dar...
Dar da posibilitatea multor pitpalaci sa ajunga acolo sus, la Babe, la Sfinx.
Inca o excursie din asta si am toate sansele sa ajung ANTROPOFOB.
Dar ANTROPOFOB selectiv.
Adica ?
Am gasit, acolo sus, 2 specii umane, intalnite ele si prin orase, dar acolo, unde se intalneste muntele cu cerul, te izbesc in suflet si ochi.
Aceste 2 specii sunt SMARTFONU si PITIFELNICU.
De fapt, sunt sub specii, chiar nevertebrate, aflate jos pe scara evolutiei, dar sus in lantul trofic uman.
Si, mai grav, continua sa se inmulteasca, facand pui vii, dupa felul si asemanarea lor.

Buuuun !
Cum functioneaza, simbiotic, cele 2 sub specii ?
PITIFELNICU se pozitioneaza intr-o maniera lascivo-idioata, iar SMARTFONU ii face repede o poza.
Dom'le, ar zice unii, ce nu are voie omu' sa isi faca poze cu ce are la indemana ?
Pfff ! Ba da ! DAR NU PE SFINX ! NU PE TOATE PIETRELE DIN COMPLEXUL BABELE !
Fratilor, erau panouri vizibile din avion : INTERZISA ESCALADAREA !!!!
II DUREA IN CUR !!!!

Dupa cum se vede, erau inexistente pentru ei !!!

Si erau multi, mai oameni buni, multi rau ! Ceea ce e ingrijorator !

Imi venea sa le strig : 

- Baaaa, dati-va jos ca vine Zamolxe si va fute in cur cu pula lui cea lunga !!!!

Am tacut din gura si mi-e rusine !

Cand am vazut-o pe una, grasa si imputita, cum sta pe SFINX si scuipa seminte, iar al de langa ea, scrumeaza pe jos, mi-am zis : 

- Unde esti tu Burebisto, unde esti tu Decebale, unde esti tu Vlad Tepes ? Sa puneti mana pe ei si sa ii trageti in teapa, poate le piere samanta !!!!!

Solutia, in lipsa unui Burebista, Decebal sau Vlad, este simpla. Mai jos, in vale, e o stana.

Pai, mai fratilor, daca punem mana de la mana si angajam 2 ciobanei, cu ghioagele dupa ei, sa stea de straja langa SFINX, iar daca unul vrea sa se suie, zdrang, o ghioaga in genunchiul PITIFELNICULUI.

Al doilea, nu mai vine, va spun eu !

Ca suntem invadati de rahati, asta stim cu totii, dar e si vina noastra. In acest caz e vina celor ce se ocupa de aceste monumente pe care noi, ca natie, le-am primit de la Al de Sus. 

Se pare ca pusul de panouri de avertizare nu e suficient. 

Oare ceva taxa de vizitare, paza, etc, ar strica ? Nu cred !

In concluzie, prin cele de mai sus, raspund si celor ce imi spun :
- Baaaa, te duci prin alte parti in concedii, cand noi avem o tara asa frumoasa !

Mda, frumoasa si plina de specii si sub specii care ne umplu de seminte si rahat, daca nu avem grija !
Altii au mult mai putin decat noi, dar stiu ca putinul ala e averea lor si il pazesc ca pe ochii din cap !

FERITI-VA DE SMARTFONI SI PITIFELNICI !!!

Sotiris

SOTIRIS !

Un om, un grec, un suflet !
Sotiris este un personaj in sine ! Cine merge in Creta ar trebui sa il viziteze, sa il cunoasca !
Pescar pana la 15 ani, a decis sa isi ia destinul in propriile maini, iar pana la 17 ani a avut o mica taverna pe plaja, in Mikonos ! Cu banii stransi a cumparat familiei un apartament in Atena.
A cerut binecuvantarea tatalui pentru aventurile ce urmau sa ii calauzeasca pasii.
Drept urmare, a plecat in Nepal si in India. A stat 4 ani, pana cand sufletul l-a chemat catre marea cea draga.
A inceput sa bata marile ca pescar, corabier, luntras. A facut troc intre insulele grecesti.
Pana cand s-a gandit ca a facut multe pe mare si e momentul sa faca ceva si pe uscat.

L-am cunoscut acum 7 ani, ducandu-ma sa cumpar de la el o felie de pepene, pe plaja Preveli, in Creta.
Isi cumparase pamant in Creta.

Ne dam intalnire in fiecare an. Eu ii promit ca vin, iar el imi promite ca va fi sanatos cand ne vom intalni.
De fiecare data stam de vorba la un pahar de rakomelo (el il face) si o felie de pepene.

Acum 4 ani, plaja din Preveli a ars. La o saptamana dupa ce am plecat din Creta. Ne-am revazut in anul urmator. A inceput sa imi povesteasca cum s-au luptat 2 zile si 2 nopti cu flacarile. Avea ochii plini de lacrimi. Totusi, a concluzionat ca : Focul e bun pentru plaja. A ars tot ce era rau. Plaja isi va reveni.
Hmmmm !
A avut dreptate. Dupa 4 ani, e mai verde ca niciodata.

L-am reintalnit anul acesta. Nu l-am gasit la locul obisnuit. O mana netrebnica ii pusese foc hogeacului la care muncise in ultimii 4 ani si unde isi vindea ierburile, rakomelo, pepenii si uleiul. Curios este faptul ca nu era furios, nu era suparat. I-am spus ca imi pare rau pentru ca stiu cat suflet pusese pentru hogeacul lui, iar acum disparuse in flacari. Mi-a spus ca nu este un om caruia sa ii para rau si ma roaga si pe mine sa nu ii plang de mila.
"De ce, am intrebat ? Era munca ta acolo !
Pentru ca, zise el, este un fapt ce a trecut ! Nu pot schimba nimic ! Este o usa care s-a inchis ! Va fi alta care se va deschide !"

Viseaza sa se intoarca pe mare. Marea il cheama. Asteapta sa se deschida o noua usa.
Usa care da spre mare !

Sotiris este un suflet liber, care se bucura de viata de sub soare !
Pleaca de acasa cate o saptamana, sta in pesteri, asculta vantul, asculta luna, viseaza !

Mi-a aratat cativa pasi din viata lui, cateva poze vechi, patate de vreme. Nu sunt multe, dar sunt o viata de om !
Unde esti tu, Kazantzakis, sa il pictezi cu vorbe pe Sotiris !?

Anul acesta mi-a urat : Have good horizons, my friend !
Asa isi ureaza marinarii !

Sotiris, my friend, have good horizons until we meet again !

Creta - Insula zeilor

In fiecare an din 2007 incoace, cand sunt intrebat unde merg in concediu, raspund inevitabil : CRETA.
Ei bine, si in acest an, desi UE a bagat Grecia in "stifado" pana la "tzatziki", am mers tot in Creta.

Home experiment