Sotiris

SOTIRIS !

Un om, un grec, un suflet !
Sotiris este un personaj in sine ! Cine merge in Creta ar trebui sa il viziteze, sa il cunoasca !
Pescar pana la 15 ani, a decis sa isi ia destinul in propriile maini, iar pana la 17 ani a avut o mica taverna pe plaja, in Mikonos ! Cu banii stransi a cumparat familiei un apartament in Atena.
A cerut binecuvantarea tatalui pentru aventurile ce urmau sa ii calauzeasca pasii.
Drept urmare, a plecat in Nepal si in India. A stat 4 ani, pana cand sufletul l-a chemat catre marea cea draga.
A inceput sa bata marile ca pescar, corabier, luntras. A facut troc intre insulele grecesti.
Pana cand s-a gandit ca a facut multe pe mare si e momentul sa faca ceva si pe uscat.

L-am cunoscut acum 7 ani, ducandu-ma sa cumpar de la el o felie de pepene, pe plaja Preveli, in Creta.
Isi cumparase pamant in Creta.

Ne dam intalnire in fiecare an. Eu ii promit ca vin, iar el imi promite ca va fi sanatos cand ne vom intalni.
De fiecare data stam de vorba la un pahar de rakomelo (el il face) si o felie de pepene.

Acum 4 ani, plaja din Preveli a ars. La o saptamana dupa ce am plecat din Creta. Ne-am revazut in anul urmator. A inceput sa imi povesteasca cum s-au luptat 2 zile si 2 nopti cu flacarile. Avea ochii plini de lacrimi. Totusi, a concluzionat ca : Focul e bun pentru plaja. A ars tot ce era rau. Plaja isi va reveni.
Hmmmm !
A avut dreptate. Dupa 4 ani, e mai verde ca niciodata.

L-am reintalnit anul acesta. Nu l-am gasit la locul obisnuit. O mana netrebnica ii pusese foc hogeacului la care muncise in ultimii 4 ani si unde isi vindea ierburile, rakomelo, pepenii si uleiul. Curios este faptul ca nu era furios, nu era suparat. I-am spus ca imi pare rau pentru ca stiu cat suflet pusese pentru hogeacul lui, iar acum disparuse in flacari. Mi-a spus ca nu este un om caruia sa ii para rau si ma roaga si pe mine sa nu ii plang de mila.
"De ce, am intrebat ? Era munca ta acolo !
Pentru ca, zise el, este un fapt ce a trecut ! Nu pot schimba nimic ! Este o usa care s-a inchis ! Va fi alta care se va deschide !"

Viseaza sa se intoarca pe mare. Marea il cheama. Asteapta sa se deschida o noua usa.
Usa care da spre mare !

Sotiris este un suflet liber, care se bucura de viata de sub soare !
Pleaca de acasa cate o saptamana, sta in pesteri, asculta vantul, asculta luna, viseaza !

Mi-a aratat cativa pasi din viata lui, cateva poze vechi, patate de vreme. Nu sunt multe, dar sunt o viata de om !
Unde esti tu, Kazantzakis, sa il pictezi cu vorbe pe Sotiris !?

Anul acesta mi-a urat : Have good horizons, my friend !
Asa isi ureaza marinarii !

Sotiris, my friend, have good horizons until we meet again !